Dacă vreodată în viaţa voastră v-a trecut prin cap să vă opriţi din activităţile cotidiene şi importante pentru a medita la modalităţi inedite pentru a păzi diferite… chestii, atunci probabil că v-aţi gândit şi la ceea ce urmează să vă povestesc în continuare.

La ce vă gândiţi atunci când auziţi despre o firmă „de pază şi protecţie”? Cam cum arată persoanele care lucrează acolo? Nu ştiu le ce vă gândiţi voi (sau, în fine… am o idee), dar mie îmi apare în minte imaginea unui tip aşa, foarte bine făcut, cu o faţă etern supărată, eventual şi cu ceva cicatrice (dobândită în urma unei altercaţii fioroase cu o sută de hoţi în acelaşi timp sau atunci când s-a confruntat cu ceva puşcăriaş proaspăt evadat şi păzit de zece pitbull-i), gata oricând să reacţioneze în cel mai înfricoşător mod posibil chiar şi când o muscă îndrăzneşte să-i băzăie pe la urechi, gata oricând să scoată un răget de luptă şi, mai ales, atât de plin de încredere în propriile-i forţe, încât ideea că cea mai eficientă armă de „pază şi protecţie” este pumnul şi numai pumnul (propriu) este una cu care a crescut de mic, eventual o avea încorporată la naştere.

Ok. Ne-am creat imaginea, da? Îl vedeţi şi voi, da? Îi vedeţi privirea? Pumnul? Bun. Acum că fiecare dintre noi îl are în minte, o să vă rog să-i puneţi în mână (da, da, în mâna aceea fioroasă, gata oricând să-şi încleşteze degetele sub formă de pumn) un baton de salam. Cât de nemilos pare acum, heh?

Pentru că, doamnelor şi domnilor, mai nou (sau poate că nu atât de nou şi sunt eu ignorantă) Kosarom este numele unei firme de pază şi protecţie. Cât de gândită vi se pare această mişcare? Foarte. Cea mai.

Nu ştiu dacă această firmă chiar face parte din Grupul de Firme Kosarom, „unul dintre cele mai importante din Moldova şi unul din liderii producerii şi procesării cărnii din România, cunoscut şi apreciat pentru calitatea produselor sale la nivel naţional” (conform e-jobs) sau “Prima firmă din industria alimentară din România privatizată în anul 1992 prin Programul Pilot de Privatizare al Guvernului, coroborat cu organismele Europene” (conform site-ului lor); dar, oricum ar fi, sunt plină de încântare cu privire la această poziţionare.

Dintr-o dată, orice carte despre acest subiect pe care am citit-o vreodată în viaţa mea devine useless în faţa realităţii. Eu dacă aş fi administrator de firmă şi aş primit o ofertă ca firma să-mi fie păzită şi protejată de cei de la Kosarom, în capul meu s-ar produce următorul monolog: “Kosarom nu-s ăia cu salamu’? Ăia cu salamu’ vor să mă păzească? Oare vreau să fiu păzit de ăia cu salamu’? Şi cum o să mă păzească? Cu salamu’?”.

Nu ştiu, poate chiar gândesc eu greşit, poate chiar teoriile nu se pliază întotdeauna pe realitate şi poate numele Kosarom este deja un brand atât de puternic încât poate fi folosit pentru a vinde orice. Sau poate că, în mintea consumatorului, numele de Kosarom nu apare neapărat lângă imaginea unui baton de salam. Poate doar în mintea mea. Sau poate că targetul acestei firme de pază şi protecţie sunt administratorii de firmă cu un IQ atât de… într-un fel care să le permită să fie încântaţi de această asociere inedită pentru mintea mea.

Cine să-i mai înţeleagă?

Foto: dustinj